Exclusiv AZI

Festivalul „George Enescu” – finalul ediţiei 2017

25 septembrie 2017  14:15| Exclusiv | Grigore Constantinescu
Festivalul „George Enescu” – finalul ediţiei 2017

 În aşteptarea concertelor susţinute de „Orchestra e Coro dell’ Accademia Nazionale di Santa Cecilia”, perspectiva prezenţei sale în Festivalul Enescu anunţa soliditatea unei activităţi seculare multiple.

Succesul celebrei orchestre este datorat în prezent conducerii dirijorului englez Antonio Pappano (foto), muzician de renume internaţional, care  şi-a asigurat activitatea dominatoare nu numai la „Accademia Santa Cecilia” (2005) ci şi în conducerea uneia dintre cele mai importante instituţii lirice britanice, „Opera regală Covent Garden”(2002) . Pentru publicul bucureştean, pregătit să asiste la cele două concerte susţinute, zilele trecute, în Sala Mare a Palatului, unul dintre argumente depindea, încă de la primul concert, de repertoriul abordat. Două direcţii diferite argumentau opinia aceasta: cea romantică, prezentând capodopera ceaikovskiană „Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră op.23”, apoi cea a creaţiei enesciene moderne, „Simfonia nr. 3 în Do major, opus 21”, lucrare importantă pentru momentul anilor de mijloc ai secolului trecut. Dirijorul, decident al formei de ansamblu simfonic, cu peste un secol de istorie, cercetase în detaliu opera componistică enesciană, relaţiile partiturii cu alte obiective ce se alăturau creaţiei respective. Experienţa celor care au asistat la audiţiile simfoniilor interpretate în programele executate anterior în Festival adunase deja dimensiunile multiple ale sonorităţilor şi duratei muzicale, de la Bruckner, Șostakovici, Prokofiev sau Mahler, până în vecinătatea capodoperei lui Enescu. Ce am perceput? Modul de gândire al domeniului filosofiei, în relaţie cu concretizarea dramaturgiei, în care acţiunea permitea să urmezi calea evoluţiei componistice spre unele soluţii existenţiale. Cele remarcate astfel se contopeau cu culoarea sonoră, dimensiunea replicilor şi  unitatea de ansamblu. Primul pas al întregului nu sugera nicio aşteptare în vederea soluţiilor finale. Mersul tematicii echilibra discursul, treptat, îndreptându-se către răspunsurile dorite. Pentru cei mai apropiaţi de lumea existentă în tardivul „Vox Maris”, dramaturgia depăşirii răului în favoarea binelui şi păcii permitea similitudini legate şi de finalul destinului oedipian, efecte realizate cu contribuţia corului, pregătit  de Ciro Visco. Viziunea lui Pappano are numeroase argumente care conduc muzica acestei simfonii spre final, ceea ce am recepţionat pe deplin. Cum rezolvă dirijorul aceste observaţii? Gestica şi temperamentul, experienţa dirijorală îşi spun cuvântul în finalizarea fericită a lucrului cu orchestra simfonică, nu cea de operă.

Privind spre momentul de debut al programului, ne-am gândit că recurenţa formală şi expresivă a concertului de Ceaikovski avusese un anume efect dramatic, deoarece după încheierea simfoniei nu ar fi avut acelaşi final cu cavalcada concertistică, bine susţinută pianistic, sprijinită ca dialog între Beatrice Rana şi Antonio Pappano. Descopeream,  astfel, condiţiile care ne-au pregătit pentru cel de al doilea program programat de „Orchestra e coro dell’Accademia Santa Cecilia“.

Am revenit la problematica simbolică şi filozofică a celei de a doua simfonii de Gustav Mahler, „Învierea”. Pentru un artist frământat de gândurile existenţiale din timpul final al romantismului, problematica este vecină cu frământările contemporanilor săi. Temporalitatea perioadei de creaţie reflectă şi atitudinea sa în gândirea componistică şi interpretativă. Este posibil să stabilim - mai ales în această ipostază  -  o relaţie condiţionată între dirijorul de operă, compozitorul de simfonii, Gustav Mahler şi, o sută de ani mai târziu, dirijorul de muzică simfonică şi muzică de operă, Antonio Pappano. Construcţia creaţiei se supune arhitectonicii ambelor aspecte şi preocupări, pentru auditorii Orchestrei şi corului „Accademiei Santa Cecilia” evidenţiindu-se modalităţile de urmărire a discursului muzical. Antonio Pappano urmăreşte dramaturgia mahleriană mai îndeaproape în primele mişcări, ideile fiind mai clare fără sublinieri care lasă libertate conturului, de la Mişcarea funebră iniţială a începutului la limpezirea lirică a secţiunii medii. Pentru ascultător, creşterea emoţională progresează către final, vocile celor două soliste precizând nuanţele până la formularea existenţială a marilor întrebări pe care şi le pune artistul. Odată cu aceste împrejurări, elementul monumental devine mai complex, vocilor soliste adăugându-se vocile corului, ceea ce se aseamănă cu finalul simfoniei enesciene. Apoteoza unei păci cu răspunsuri aşteptate este culminativă şi, pentru Antonio Pappano, limpezitoare de stare. Câteva cuvinte se potrivesc orchestrei care pătrunde treptat în lumea simfoniei,  familiarizându-se cu ansamblul coral ghidat de Ciro Visco şi, de asemenea, cu tainele celor două peronalităţi soliste, soprana Rachel Willis - Sorensen şi mezzo-soprana Okka von der Damerau. Unde au ajuns, pe căi diferite de trăire, Gustav Mahler şi Antonio Pappano, se poate aprecia din ovaţiile triumfale de la finalul „Simfoniei a II-a”.

Ultimele două concerte

„Royal Concertgebouw Amsterdam” a avut dificila misiune de asigurare a ultimelor două evoluţii din finalul Festivalului, în ediţia 2017. Programele proiectate, rezultatele obţinute, după întreaga serie a manifestărilor sub titulatura „Mari orchestre ale lumii”,  şi-au prezentat rezultatele. În dialogul epocilor, clasicismul vienez în afirmare haydniană  şi apusul romantismului mahlerian s-au învecinat simbolic. Într-o anumită manieră, simfonismul lui Haydn are obligaţia de a expune cu claritate ideile şi a conduce fără efort acţiunea muzicală, deschizând drumul discursului orchestral. Gustav Mahler, cunoscând aceste caracteristici, rămâne decis în aplicarea acestora; în consecinţă, aplică firesc trecerea timpului de-a lungul deceniilor. Prin amprenta vieneză pe care o imprimă muzicii sale, se fereşte de repetiţii şi manierism, lasă să se observe trăsături stilistice trecătoare, cantabile, diferite de melosul serios al lucrărilor precedente, depăşind cea de a treia Simfonie. În sugestiile muzicii sale lumea copilăriei, a visurilor celeste îşi caută locul, ajungând treptat să scruteze, din  ce în ce mai  poetic şi grav, altitudinea cerului. Liedul cântat în final de vocea de soprană („Sfânta Marta” - soprana israelită Chen Reiss) evocă anii de speranţe ale copilăriei. Probabil, este necesară reîntoarcerea meditaţiilor, pentru a contura calea unei evoluţii utile, dacă gândim că „Simfonia a IV-a” este situată istoric la începutul anului 1900.

Italianul Daniele Gatti, împreună cu orchestra din Amsterdam se află în mijlocul căutărilor unui ansamblu performant, lucrând fără a osteni, căutând fără a renunţa, vocea speranţelor lui Gustav Mahler. De aici, lumea iluziilor paradisului urcând din copilărie şi aventurile de lăutari dezacordaţi,  descoperind glasurile naive ale dorinţelor. Un permanent joc al instrumentelor de suflat, coardelor, percuţiei şi culorilor diverse şi-a înfăptuit proporţiile,   într-o simfonie a fanteziei şi divertismentului, solicitând orchestra sub zborul fanteziei fără umbra suferinţelor mahleriene. De departe, Simfonia nr. 82, „Ursul” de Haydn deschisese calea către care s-au îndreptat, în alt secol, muzicienii orchestrei conduse de Daniele Gatti. În public, mai mulţi au considerat utilă corespondenţa stilistică a celor două creaţii, dar concluzia a fost cea a sintezei pe care a propus-o dirijorul, ca asemănare şi diferenţe tematice în care „Simfonia a IV-a” şi-a definit particularităţile în ansamblul celorlalte prezenţe mahleriene ale acestui compozitor dispărut din lumea muzicii acum mai mult de o sută de ani.

Finalul concertului  cu care Royal Concertgebouw Amsterdam  a încheiat acest mare eveniment muzical al anului 2017, final susţinut de acest ansamblu şi cu câţiva ani în urmă, oferă acestor timpuri mai multe răspunsuri. Cei care conduc ansamblul din Amsterdam au urmărit un act de consolidare a vieţii culturale europene, prilej de stabilire a unor relaţii între formaţiile simfonice de tineret de pe continent. În acest scop, a figurat  în acest ultim program principiul „Side by Side”, reunind Simfonicul Royal din Amsterdam cu membrii „Orchestrei Naţionale Române de Tineret”. În debutul programului, s-a prezentat Uvertura „Euryanthe” de Weber, într-o execuţie pregătită fără îndemânare, în comun, sub supravegherea unui unic dirijor. Un gest de cooperare profesional - artistică pe care această mare orchestră o aplică pretutindeni în relaţiile cu orchestrele de tineret ale Uniunii Europene.  Pentru finalul Festivalului, proiectul ultimei prezenţe componistice a lui George Enescu a fost reprezentat de audiţia stângaciului „Capriciu român pentru vioară şi orchestră”, în aranjamentul lui Cornel Țăranu, după schiţele autorului. Pe scenă, în postură solistică, a evoluat dezinvolt talentatul artist român violonistul Liviu Prunaru, prim concert maestru al Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam. „Simfonia a V-a în Si bemol Major op.100” de Serghei Prokofiev a marcat Festivalul Internaţional „George Enescu” cu un mesaj de eroism simbolic. Daniele Gatti şi orchestra sa au dat glas ultimei mari opere a compozitorului rus, moment de sfârşit al celui de al Doilea Război Mondial, în 1944. Alegerea Simfoniei rezonează în concepţia filozofică şi pacifistă enesciană, care a dominat întregul septembrie 2017. Precum spunea Serghei Prokofiev, această capodoperă finală, ce a încheiat Festivalul, eveniment pe care l-am trăit împreună, este „expresia măreţiei spiritualităţii umane”.  

  • prin lume
  • stat de drept
  • in economie
  • politica
  • actualitate
  • intro2

Efemeride

Xantipa

Xantipa

Copiii ăștia care mai mergeau să caște gura la ce mai îndruga nepotolitul ăla de Socrate tot trag... [ Citeste mai departe ]
O DEMONSTRAŢIE PUBLICĂ VA AVEA LOC PE 26 IULIE. Una dintre cele mai inovatoare tehnologii japoneze anticutremur a fost instalată, în premieră în România şi în Europa, la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. [ Citeste mai departe ]

19 iulie 2019

AZI Prin Lume

PREŞEDINTELE AMERICAN A FOST IRONIZAT LA MONTREAL. Premierul canadian Justin Trudeau şi preşedintele Consiliului European Donald Tusk au denunţat afirmaţiile făcute de Donald Trump la adresa a 4 parlamentare democrate provenind din rândul minorităţilor, calificându-le drept „inacceptabile”, fără a menţiona explicit numele preşedintelui american. [ Citeste mai departe ]

19 iulie 2019

AZI Stat de drept

CRISTINA TARCEA A CONTESTAT CANDIDATURA. Secţia pentru judecători a CSM a validat-o pe judecătoarea Corina Corbu în funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. [ Citeste mai departe ]

18 iulie 2019

AZI În cultură

PESTE 1.300.000 DE EURO STRÂNŞI DE-A LUNGUL TIMPULUI. Concertul Regal Caritabil, unul dintre cele mai longevive şi de succes evenimente de strângere de fonduri din România, îi va aduce pe scena Ateneului Român, pe 25 octombrie, pe soprana Cellia Costea, tenorul Teodor Ilincăi şi Orchestra Română de Tineret, dirijată de Gabriel Bebeşelea. [ Citeste mai departe ]

19 iulie 2019

AZI Prin ţară

DECORUL ÎNSUMEAZĂ PESTE 30 DE CAMIOANE. Abonamentele de acces general pentru Festivalul Untold de la Cluj-Napoca s-au epuizat, ultima şansă pentru cei care doresc să participe sunt abonamentele VIP, vândute în proporţie de peste 90%, şi biletele de o zi, care se vând cu rapiditate. [ Citeste mai departe ]

Viaţa de lângă noi

31 de olimpici care sunt declaraţi deja admişi

31 de olimpici care sunt declaraţi deja admişi

3.058 de candidaţi s-au înscris la concursul de admitere în Universitatea de Medicină şi Farmacie... [ Citeste mai departe ]

Bani & afaceri

România stă prost la deficitul guvernamental, dar bine la gradul de îndatorare

România stă prost la deficitul guvernamental, dar bine la gradul de îndatorare

La nivelul Uniunii Europene, România a avut cel mai mare deficit guvernamental raportat la PIB,... [ Citeste mai departe ]

Fără copyright

Safe-ul lui Daea și memorialul instituțional al „rotativei”

Safe-ul lui Daea și memorialul instituțional al „rotativei”

Ministerul Agriculturii a prezentat într-o conferință de presă bilanțul președinției Consiliului... [ Citeste mai departe ]

Răsfoiţi! Merită

La hotelul Bertram (Miss Marple) - Agatha Christie

Când Miss Marple vine în vacanţă la Londra, găseşte la hotelul Bertram ceea ce caută: decor tradiţional, servicii impecabile, brioşe pregătite ca pe vremuri şi amintirile copilăriei.

[ Vezi toate ]

Magazin

După 26 de ani

După 26 de ani

O femeie din Statele Unite a declarat că încearcă să rezolve un mister fascinant după ce o carte... [ Citeste mai departe ]

Pilula de sănătate

Nu a fost asigurată mentenanţa cardurilor de sănătate

Nu a fost asigurată mentenanţa cardurilor de sănătate

Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a declarat că speră ca de luni sistemul informatic al... [ Citeste mai departe ]
banca

Parteneri pentru AZI

amos SensoTV ampress