Münchausen, personajul care naşte întrebări

Stagiunea 2015-2016 a Operei Comice pentru Copii a început cu opera „Münchhausen – Stăpânul minciunilor“, compusă de Dan Dediu şi regizată de Cristian Mihăilescu. Spectacolul a fost prezentat publicului, sâmbătă, în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“.

O performanţă repertorială de gen muzical merită consemnată pentru ediţia 2015 a Festivalului. Niciodată până acum, alternând diferitele formule de spectacole-concert sau montări scenice, nu au fost aliniate atâtea lucrări de teatru muzical, semnate de creatori cunoscuţi, fie Leonardo Vinci, Claudio Monteverdi la „Concertele de la miezul nopţii“, Richard Strauss, Alban Berg la seria „Mari orchestre ale lumii“, Enescu la Opera Naţională şi, finalmente, Dan Dediu la Opera Comică pentru Copii. Demonstraţie de interes din partea organizatorilor, această reuşită a atras publicul către cele mai diferite modalităţi de exprimare ideatică, stilistică, temporală. Sâmbătă dimineaţa, montarea în premieră de Festival a operei „Münchausen, Stăpânul minciunilor“ a adus satisfacţie maximă compozitorului Dan Dediu, căci nu există mulţumire mai mare decât reluarea unei lucrări. După premiera de la Berlin, în 2002, şi cea din Studioul Universităţii Naţionale de Muzică, punerea în scenă pentru a treia oară a demonstrat că mai pot fi descoperite noi mijloace artistice ale acestei partituri. În regia lui Cristian Mihăilescu, scenografia Andreei Rotaru, coregrafia lui Răzvan Mazilu şi conducerea muzicală a compozitorului – la pupitrul Ansamblului „Profil“ –, „Münchausen“ a readus în dezbatere mixajul de basm – alegorie, pe de o parte, şi minciună – adevăr – realitate, pe de altă parte; o creaţie componistică ce face elogiul minciunii, fără drept de condamnare a performanţelor combinaţiilor ce pun faţă în faţă ce ştim şi ce nu ştim, este ceva neobişnuit. Libretul lui Holger Siemann a găsit audienţă la compozitorul Dan Dediu, dispus a forţa credibilitatea prin jocurile de creaţie şi inventivitate ce cad victime fanteziei sale. Este adevărat, distribuţia aduce la rampă nume de interpreţi deja confirmate de scena muzicală, de la rolul titular, Vicenţiu Ţăranu, la cei care îl înconjoară, „în ordine albabetică“ sau cea a „intrării în scenă“: Valentin Racoveanu, Andreea Iftimescu, Raluca Oprea, Ştefan Schuller. Tot adevărată este şi ţinta de adresare a realizatorilor către public, căci într-un teatru muzical pentru copii, adulţii sunt cei care profită de subiect şi învăţăminte, vârstele mici amuzându-se fără o anume noimă. Dar, ca să aflăm cântând că „Domnul minciunilor“ are totuşi o morală, trebuie neapărat un efort deosebit, din partea autorilor muzicii şi prozei, semnatarilor viziunii scenice. Din ce în ce mai departe de basmul inspirator, din ce în ce mai aproape de existenţa noastră în secolul XXI, Münchausen, ca şi Santa Klaus, Moş Nicolae pot fi însă explicaţi copiilor, care vor să ştie care sunt cele mai mari minciuni: Revoluţia, Imigraţia sau Războiul?