Ultimele trei zile ale Festivalului RadiRO

Concepţia programului ediţiei a III-a a Festivalului Internaţional RadiRo reflectă o ascensiune a interesului şi diversităşii acestui eveniment muzical din toamna lui 2016.

Familiarizaţi cu realizările interpretative ale „Orchestrei Simfonice Radio ORF“ din Viena, pe care melomanii bucureşteni le cunosc mai îndeaproape prin transmisii radiofonice şi o discografie de înaltă clasă, putem afirma că această întâlnire „în direct“, din seara de joi a festivalului recomandă plus valoarea manifestărilor RadiRo, care se apropia de final. Tânărul muzician Cornelius Meister (foto), dirijor principal şi director al Orchestrei, a răspuns invitaţiei organizatorilor venind cu ansamblul pregătit repertorial pentru demonstraţia concertantă din Studioul de Concerte al Societăţii Române de Radiodifuziune. Muzicienii şi-au asumat răspunderea de a veni la Festival cu prima audiţie mondială a lucrării „Insule“, prin care autorul Gerald Resch (prezent în sala de concert a Festivalului) a răspuns solicitării adresate de dirijorul Cornelius Meister. Fiind audiată oficial prima oară în programul RadiRo, lucrarea a beneficiat de receptivitatea publicului românesc. S-a alăturat acestui emoţionant eveniment şi prezenţa pe podium a Maestrului viorii, Gidon Kremer, care şi-a început cariera cu debutul la Musikverein din Viena, în anul 1970. În interpretarea sa am ascultat tot o primă audiţie la RadiRo, oferită Festivalului de Gidon Kremer, capabil de a emoţiona ascultătorii – „Concertul pentru vioară“ de M. Weinberg. Măiestria interpretului, replicile Orchestrei, au justificat aplauzele entuziaste pentru punctul de vârf al vizitei „Orchestrei Simfonice Radio ORF“ din Viena. În încheierea programului, execuţia sincer romantică a „Simfoniei I“ de Sibelius, sub bagheta dinamică şi temperamentală a lui Cornelius Meister, a dovedit capacitatea de performanţă a ansamblului oaspete.

Organizatorii Festivalului RadiRo şi-au manifestat totala încredere în arta interpretativă a lui Alexandru Tomescu, muzicianul care, de mai mulţi ani, cântă pe celebra vioară Stradivarius Elder-Voicu. Unanima apreciere a melomanilor a marcat, în penultima seară festivalieră, interesul maxim pentru audiţia interpretării, a „Concertului pentru vioară şi orchestră op. 14“ de Samuel Barber. Cunoaştem capacitatea sa creatoare, pătrunderea ideilor ce animă partiturile abordate, cu sens şi sensibilitate, muzica lui Barber fiind fericit tălmăcită într-o reuşită colaborare de interes artistic cu dirijorul Leo Hussain – debut la OMR. Şef de orchestră atestat în România la recentele Festivaluri Internaţionale „George Enescu“, muzician de o abilitate remarcabilă în relaţia cu ansamblurile muzicale, Hussain, şi-a consolidat viziunea interpretativă în lumea simfonicelor şi teatrelor lirice (bucureştenii l-au aplaudat în operele „Wozzeck“ de Alban Berg şi „Oedipe“ de George Enescu). Pentru RadiRo, Hussain a propus „Interludiile marine“ din „Peter Grimes“, din dorinţa de a aduce în sala de concert imaginea tulburătoare a mării, creată de sonorităţile Orchestrei Naţionale Radio cu care a lucrat, imagine care i-a stimulat plastica expresivă, urmând intenţiile lui Benjamin Britten. Ultima lucrare a programului, „Simfonia a II-a, op. 73“ de Johannes Brahms, a deschis audiţiei un alt orizont, epopeic şi monumental. Cu un simţ muzical rafinat în regulile arhitectonicii orchestrale, Leo Hussain a preluat de la maeştrii cu care a studiat, mijloacele abordării simfonismului brahmsian. Urmându-i gestica şi tensionarea expresivă, Orchestra Naţională Radio şi-a păstrat, astfel, competitivitatea impusă în primul concert Cristian Măcelaru. În tripticul Britten-Barber-Brahms, tălmăcit de bagheta lui Leo Hussain, la momentul primei sale relaţii cu ansamblul românesc, în a opta seară simfonică a Festivalului, ONR şi-a continuat ascensiunea valorică, alături de oaspeţii celei de a III-a ediţii.

De la Shenzhen la Londra, de la Leipzig la Oslo sau Viena, călătoria a transformat Bucureştiul în locul de întâlnire al melomanilor, cu participări radiofonice media în întreaga lume. A existat o anume „dramaturgie“ spectaculară care a adus în concertul final excelenţa „BBC Concert Orchestra“, ce a susţinut, pentru prima dată în Sala Radio, manifestarea de închidere a celor nouă seri festivaliere. Dirijorul Barry Wordsworth, director de onoare al acestei prestigioase orchestre, a gândit un program „Mozaic“, în care istoria muzicii s-a întâlneşte cu divertismentul, adăugând momente de neuitat în memoria ascultătorilor. Formulele desfăşurate în interpretări variate au demonstrat, aşa cum spunea Ovidiu Miculescu, preşedinte Director General Radio România, că „RadiRo este un semnal viu şi dinamic (...). Singură muzica are darul formidabil de a depăşi toate frontierele!“

Simfonismul romantic marchează deschiderea expresivă cu sonorităţile Uverturii „Carnavalul roman“ de Berlioz. Măiestria uneşte miraculos grandoarea temei lui Purcell cu inventica creatoare a lui Britten. Descoperim, ca şi în programele altor orchestre, specificitatea naţională sau folclorică, viguroasă în „Rodeo“ de Copland, rafinat prelucrată aluziv de G. Barker în Concertul său într-un act (redat dezinvolt de către Charles Mutter, director adjunct al BBC Concert Orchestra, care şi-a ocupat apoi locul de concertmaistru al ansamblului) sau Concertul nr. 1 pentru flaut de M. Arnold (solistă flautista cu origini germano-române, Ileana Ruhemann, flautist principal al BBC Concert Orchestra, interpretă în formaţia acestei seri). La un nivel specific internaţional al „BBC Concert Orchestra“, artiştii britanici şi-au împlinit misiunea cu generozitate, oferind publicului, în supliment, un aranjament al „Ciocârliei“ noastre.

Pentru că un final de Festival aduce voia bună în mijlocul celor care au interpretat muzica şi celor care le-au urmărit cu bucurie reuşitele, aplaudând entuziaşti fiecare performanţă muzicală, programul britanicilor s-a încheiat cu muzica lui Maxwel Davies, având ca subiect o nuntă în arhipelagul scoţian Orkney. Piesa lui Maxwell Davies s-a încheiat cu un cântec de cimpoi (solist Robert Jordan) pe care compozitorul îl descrie ca un „simbol al soarelui răsare“. Nimic mai potrivit ca urare de viitor fericit pentru Radio România, în aşteptarea ediţiei a IV-a RadiRo.