Cu D de la Deziluzie

Înţeleg starea sufletească a lui Liviu Dragnea, în aşteptarea procesului din 28 septembrie. Înţeleg şi tactica lui de a ieşi foarte des în presă, aranjându-şi zilnic invitaţii pe la câte-o redacţie de radio sau tv, ca să dea tot felul de mesaje de împăcare cu Sistemul.

Sunt şi printre cei care consideră procesul în care Dragnea este implicat ca fiind de cea mai pură esenţă stalinistă, glazurată, e-adevărat, cu aparenţele unor proceduri modernizate. Dar un proces penal pentru chemarea oamenilor la vot nu poate fi decât din aceeaşi tipologie totalitară cu procesele intentate în deceniul cinci de regimul comunist abia instalat celor care votaseră cu Ochiul ţărăniştilor şi nu cu Soarele comuniştilor.

Toată înţelegerea, deci, pentru zbaterea lui Dragnea de a-şi salva cariera, libertatea şi averea, toate la un loc, indiferent în ce ordine.

Lucrurile se complică, însă, atunci când dl. Dragnea ridică problema sa personală la rangul unei politici de partid, pe care-l bagă în tot felul de „proiecte“ nediscutate cu nimeni. Ca om suferind cu dosarul, eforturile dlui Dragnea de captatio benevolentiae pe la uşile Sistemului sunt omeneşti. El e liber să facă oricâte temenele SRI-ului, plecăciuni Înaltei Curţi şi chiar serenade şefei DNA-ului, cu condiţia ca toate să fie „pe persoană fizică“. Din păcate, lucrurile nu stau aşa. Şeful interimar al PSD se gudură pe lângă Sistemul neo-securist nu în nume personal, ci angajând pe şistache partidul într-un fel de coabitare pentru care n-a întrebat pe nimeni.

Câteva exemple din ultimele zile. Dragnea a fost primul care a lansat cerinţa ca serviciile secrete să primească bani în plus în anul 2016, ca urmare a primirii de refugiaţi. „Şi bineînţeles că Guvernul, Ministerul de Finanţe vor propune alocarea acestei sume, iar Parlamentul o va aproba“, a spus Dragnea, cu siguranţă olimpiană.

Tot el a întors din drum legea indemnizaţiilor pentru parlamentari, determinând retrimiterea textului la comisii, după ce se rezolvaseră cerinţele preşedintelui, din solicitarea de reexaminare. În PSD nu s-a discutat o astfel de decizie. Însă, dacă iada sare masa, Dragnea vrea să sară casa şi, dintr-un exces de zel şi de slugărnicie faţă de Cotroceni, a plusat pe torpilarea acestei legi, ca să iasă în evidenţă ce „băiat bun“ este.

Cu D de la Deziluzie

Dragnea nu oboseşte să anunţe din când în când, ca să audă cine trebuie, că „am vorbit cu Alina (Gorghiu)“. El a mai lansat şi fantasmagoria unui proiect de ţară pe 25-30 de ani, comun cu liberalii, proiect despre care n-a putut spune nimic concret, după cum nici nimeni din PSD nu ştie despre ce-ar fi vorba.

Prin vară, la o şedinţă a conducerii PSD, mai mulţi lideri au cerut, în mod oficial, demiterea lui Robert Cazanciuc, un ministru catastrofal, de altfel. Dragnea s-a răţoit la cei care au cutezat să ceară aşa ceva, afirmând ritos că el îl sprijină pe Cazanciuc. Ba, mai mult, el a susţinut – tot pentru cine are urechi de auzit – că nu vrea să mai vadă politicieni că îşi dau cu părerea despre justiţie, „justiţia trebuie să se întâmple şi punct“.

Bomboana pe coliva ultimelor speranţe de implicare a PSD în apărarea drepturilor omului a pus-o dl Dragnea miercuri, când a declarat, tot cu dedicaţie, că nu susţine modificarea Codului Penal şi nici a altor legi care guvernează Justiţia! El a spus, la Europa FM, că doar ministrul Justiţiei trebuie să aibă iniţiativa modificării legilor justiţiei, întrucât, în caz contrar, parlamentarii vor avea şi de acum încolo tot felul de iniţiative controversate.

Dragnea întoarce fără probleme spatele parlamentarilor săi pentru că interesul lui e în altă parte. Iar parlamentarii nu mişcă în front, stau ca ghioceii, de teamă că Livică nu-i va mai trece pe lista viitoarelor alegeri.

Dragnea nu numai că foloseşte partidul ca monedă forte în slujba Sistemului, dar se angajează în decizii care consolidează acest Sistem. Vechiul slogan „dreptate până la capăt“ se dovedeşte a fi fost doar pentru proşti, iar la PSD, drepturile omului şi libertăţile cetăţeneşti, abuzurile Binomului şi nevoia de responsabilitate a magistraţilor au devenit teme prohibite. Din acest punct de vedere, numele lui Dragnea, şef interimar al partidului, cu aspiraţie de a deveni titular, se scrie cu D de la Deziluzie.