Dar dacă ei nu vor?

Dl. Juncker a anunţat ieri, la virgulă, cifrele de refugiaţi pe care trebuie să-i primească fiecare stat membru UE. România a primit o porţie de 4.646 emigranţi, ca supliment la prima tură, de 1.705 care-i fuseseră repartizaţi încă din luna mai.

Reacţiile româneşti la această mare onoare pe care ne-a făcut-o Comisia Europeană sunt tipice politicii dâmboviţene. Improvizaţiile în declaraţii sunt năucitoare, iar soluţiile vehiculate sunt care mai de care mai trăznite. S-a mers până la absurditatea de a se căuta spaţii studenţeşti în care să fie cazaţi viitorii prezumtivi refugiaţi!

În acest talmeş – balmeş de îngrijorări, variante, fanfaronade despre „solidaritatea europeană“ şi îmbufnări pe la colţuri (că în faţă nimeni n-are curaj să ridice vocea în faţa Bruselului) nimeni nu prea se gândeşte la situaţia în care împricinaţii ce vor fi desemnaţi de CE să vină spre România vor refuza să se conformeze. Din tabelul contabilului şef al Europei ar rezulta că peste 4.200 de suflete ar urma să lase Grecia şi Italia pentru a veni în România. La care se adaugă alţi peste 2.000 refugiaţi aflaţi în Ungaria şi care ar trebui să facă stânga împrejur din drumul spre Viena şi să vină spre Rădăuţi!... Puţin probabil ca România să fie un asemenea tărâm al făgăduinţei! De aici pleacă până şi rromii, darămite să vină cu vreo motivaţie tineri refugiaţi care arată a şti limbi străine şi, mai ales, ce vor de la lume şi viaţă.

Pentru refuzul de a participa la „mecanismul obligatoriu de solidaritate“ (aşa se cheamă această repartiţie de cote), adică de a primi refugiaţi, ţările nonconformiste vor fi amendate cu sume de până la 0,002 la sută din PIB-ul propriu, anunţă dl.Juncker. Dar nu e clar dacă se prevăd sancţiuni şi pentru cei care vor refuza să plece unde sunt repartizaţi! Adică noi să pregătim paturile şi vaccinurile, dar să nu vină muşterii!