O îmbrânceală de catifea

Când a anunţat, intempestiv, pe Facebook, că se retrage de la conducerea partidului, în mod sigur, Victor Ponta nu s-a gândit nicio clipă că evenimentele vor evolua accelerat spre scoaterea sa aproape completă din joc.

El gândise o formulă soft, de renunţare temporară la funcţie, dar cu păstrarea autorităţii de decizie. În acest scop, o desemnase pe Rovana Plumb, preşedinta Consiliului Naţional, să preia de formă conducerea şedinţelor de lunea, la care tot el, Victor Ponta, urma să stea în centrul prezidiului. Pentru a consolida status quo-ul, Ponta îi inventase Rovanei Plumb şi o funcţie specială, aceea de preşedinte interimar. Adică tot un fel de şmecherie, tipică stilului său. Mecanismul ar fi fost menit să funcţioneze, potrivit declaraţiei lui Ponta, „până în momentul în care îşi va demonstra nevinovăţia“ (sic!) în dosarul în care este anchetat.

Numai că nu toţi pesediştii au interpretat lucrurile în acest fel. Un scaun liber la butoanele puterii, indiferent de motiv şi împrejurări, era totuşi, un scaun liber!

Primul care a dat semnalul deşteptării a fost Liviu Dragnea. El însuşi purtător al unei titulaturi inexistente în Statutul partidului – aceea de „Coordonator politic“ (preşedintele partidului ce-o mai fi?), Dragnea a semnalat că nu există funcţia de „preşedinte interimar“ şi, ca atare, trebuie declanşate în partid proceduri elective pentru preluarea de către cineva a atribuţiilor de preşedinte. Temporar, desigur! Făcând pe principialul, Dragnea a tot repetat că un asemenea vot se impune conform statutului, nicidecum că ar fi interesat el, personal. Dar, în paralel, făcea turnee electorale prin ţară. Iar marţi, în seara dinaintea şedinţei, şi-a anunţat candidatura! Precizând că vrea să preia funcţia, desigur, doar temporar, „ca să pornească partidul“, dar nicidecum nu va candida la viitorul Congres pentru funcţia de preşedinte! (Să vedem ce va face şi în seara dinaintea Congresului).

Până atunci, Victor Ponta se vede pus pe tuşă. Împins cu mănuşi de catifea, cu zâmbete, cu aplauze – dar pe tuşă.

Politica e dură şi cinică. Ponta primeşte, de fapt, decontul partidului în care, timp de cinci ani, a aplicat aceeaşi tactică – a împingerii în afara „inelului“ său de favoriţi a tuturor celor care nu i-au făcut plecăciuni.