State paralele

Expresia „stat paralel“ a apărut în discursul public odată cu evenimenetele din Turcia.

Preşedintele Erdogan îl acuză pe marele său rival, imamul Gulen, aflat în SUA, că vrea să creeze în Turcia un „stat paralel“, adică să populeze armata, guvernul, presa, universităţile cu oameni care gândesc ca el, care au absolvit şcoli finanţate de el şi care sunt potrivnici orientării dorite de popor şi întruchipate de regimul actual.

Profesorul Dan Dungaciu, directorul Institutului de ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, a explicat plastic, miercuri seara, la o televiziune, ce înseamnă epurările masive la care recurge în prezent regimul Erdogan. Este ca şi cum în România – prin absurd, desigur! – ar fi expulzaţi, de peste tot unde sunt implantaţi, adepţii Fundaţiei Soros, oamenii din ong-urile finanţate de acesta ori absolvenţii CEO de la Budapesta! (O listă parţială a acestora se află şi pe http:www.activenews.ro).

Vicepremierul Vasile Dîncu, om cu totul respectabil, cărturar şi politician de bună credinţă, descria sintetic, dar elegant, cum se înfăţişează statul român actual: „avem foarte multe reglementări şi prea multe instituţii si unităţi (!), care se transformă din furnizori de servicii în creatori de reguli“.

Creatorii de reguli sunt cei care alcătuiesc un fel de stat paralel. De exemplu, o categorie sunt inspectorii de fisc sau de mediu, care nu ies dintr-o firmă decât dacă „îşi fac planul“ şi „plinul“; sunt funcţionarii de la ghişee, care întotdeauna îţi mai cer un act şi încă unul, până la cel pe care nu-l ai; sunt demnitarii plictisiţi de prin ministere, la care nici nu poţi ajunge decât dacă „ştii pe cineva“ ş.a.m.d. Altă categorie de creatori de reguli sunt cei care stabilesc că nu poţi avea firmă privată decât dacă depui la fisc un formular tip ORNISS, de parcă ai lucra în sediul NATO; nu poţi fi ministru fără acordul partenerului strategic şi nu poţi fi secretar de stat ori director prin niciun minister fără avizul SRI.

O altă categorie sunt cei care spun „legea sunt eu“, de la agenţii de poliţie ascunşi prin boscheţi la procurorii care stabilesc ei de toate – prejudicii, diagnostice medicale, recenzii la cărţi ori că voturile sunt foloase necuvenite, iar hotărârile de guvern – abuzuri în funcţie.